camera multiloc oxylife

Camera hiperbara - Tratament oxigenoterapie

Oxigenoterapia hiperbară, abreviat HBOT, reprezintă o procedură prin care un om inspiră oxigen pur în interiorul unei camere cu presiune atmosferică ridicată, de regulă de trei ori mai mare decât presiunea normală. Această procedură ajută la îmbunătățirea puterilor naturale de vindecare ale organismului, însă aduce și alte beneficii organismului uman pe care le vom detalia mai jos.
Oxigenoterapia hiperbară se află printre cele mai eficiente și naturale metode de reducere a inflamatiei, de vindecare a rănilor și de creștere a performanțelor fizice și cognitive.

Clinica Life Infusion
Clinica Life Infusion
1 recenzii Google

Tot procesul care se desfășoară în interiorul unei camere hiperbare ajută la asimilarea oxigenului în interiorul unei camere presurizate, ajutând astfel organismul să asimileze oxigen în cantități suplimentare și să-l transporte către celulele sanguine, plasma sanguina și lichidul cefalorahidian. De asemenea, suplimentarea cantității de oxigen în țesuturile rănite sau deteriorate ajută la o vindecare mai rapidă.
Camera hipernarică este special concepută și realziată pentru a rezista la presiunea atmosferică ridicată și pentru a furniza unui pacient un tratament potrivit cu ajutorul unei surse de O2 externe.

Istoria oxigenoterapiei hiperbara

Prima cameră hiperbă a fost realizată în anul 1662 de către medicul și clericul britanic Nathaniel Henshaw. Camera era denumită domiciliu și era sigilată, iar presiunea atmosferică necesară tratamentului era atinsă cu ajutorul unor burdufuri și supape. Acesta utiliza această procedură pentru că era de părere că așa poate trata anumite boli respiratorii. 

Odată cu secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, din ce în ce mai mulți medici au început să agreeze în practicile medicale aerul comprimat în vederea creșterii oxigenării pacienților. În acest sens, în anul 1877 au apărut și documentele care arată că camerele hiperbare erau folosite pentru a trata o serie de probleme de sănătate.
În 1862 a fost construită prima cameră hiperbară utilizată în Statele Unite ale Americii de către doctorul neurolog James Leonard Corning. Acesta folosea camera hiperbară pentru a trata muncitorii care lucrau la realizarea tunelului Hudson din New York și sufereau de decompresie severă.
 
În anul 1917, inventatorii germani Heinrich și Bernhard Drager au început să trateze cu ajutorul oxigenului sub presiune scafandrii care sufereau de decompresie. 
De altfel, în aceeași perioadă, doctorul Orville Cunningham, din Kansas folosea camera hiperbară pentru tratarea pacienților cu forme severe de gripă. 
Abia din anul 1950, terapia cu oxigen hiperbaric a început să fie folosită într-o gamă cât mai largă și variată de boli.

Mecanismul de acțiune al terapiei cu oxigen hiperbar

Oxigenul foarte concentrat alături de o presiune atmosferică ridicată rezultă o creștere a presiunii parțiale de 02 la nivel alveolar, generând astfel o difuzie mai mare de oxigen în sânge și păstrarea în țesuturi doze mari de O2.
Astfel, doza mai mare de oxigen este diluată în plasmă și crește în mod semnificativ cantitatea de oxigen. Aceasta este transportată de hemoglobina în tot corpul. Odată diluat în plasmă, oxigenul este foarte ușor de accesat de către celelalte celule.
Din punct de vedere fizico-chimic, terapia cu oxigen hiperbar are la bază două principii fizice:

  • Legea lui Dalton care susține că la o temperatură păstrată constant, presiunea totală a amestecului gazos este egală cu suma presiunilor parțiale ale fiecărui caz în parte. Astfel, atunci când este folosit aproximativ 100% O2 la presiune de 1.4ATA , se obține PpO2 ridicată, de cateva ori ori mai mare decât în condiții normale (aerul normal respirat : 21% O2, 1.0ATA).
  • Legea lui Henry care susține că gazele sunt dizolvate în lichide atunci când sunt puse la presiuni. Astfel, administrarea de O2 într-un mediu presurizat, acesta se dizolvă și se distribuie în plasmă ca și alte fluide care intră în contact cu gazul.

Cum acționează în corp oxigenoterapia?

Terapia cu oxigen hiperbaric presupune inspirația oxigenului pur într-o cameră hiperbară sau presurizată. Pe lângă efectul său în oala de decompresie, terapia cu oxigen hiperbaric ajută și în cazul unor afecțiuni, pecum infecțiile grave, rănile dificil de vindecat, complicațiile survenite din diabet sau radioterapia.

Pentru că într-o cameră hiperbară presiunea aerului este crescută cu valori de trei ori mai mari decât cele ale presiunii normale a aerului, plămânii adună mult mai mult oxigen pur.

Cantitatea de oxigen crescută este transportată prin vasele de sânge în tot organismul. Concentrația crescută de oxigen sistemic ajută corpul să lupte cu bacteriile și stimulează sinteza și eliberarea factorilor de creștere a celulelor stem, ceea ce ajută la regenerarea și încurajarea țesuturilor.

Procedura de oxigenoterapie hiperbara

Oxigenoterapia hiperbară este destinată pacienților în baza unor protocoale de tratament emise de autoritatea medicală. Rolul acestora este de a aborda corect afecțiunile medicale specifice pe baza unui program de tratament care arată mai multe lucruri, precum descrierea parametrilor operaționali, presiunea atmosferică, durata tratamentului și numărul de ședințe. Fiecare afecțiune medicală necesită protocoale diferite, cu tratamente care durează între 60 și 90 de minute, la presiuni ce variază și ședințe zilnice care țin de la 10 la 30 de zile.

Procedura înainte de tratament

Înainte de începerea tratamentului este utilă o consultație medicală care determină siguranța utilizării oxigenoterapiei hiperbare și dacă pacientul suferă de o afecțiune care să interzică un astfel de tratament.
Afecțiunile care pot interzice procedura sunt: claustrofobie, pneumotorax, boala obstructivă pulmonară semnificativă, istoric de chirurgie la nivelul urechilor, febră mare necontrolată, sinuzită cronică și infecții ale tractului respirator superior etc.

Procedura din timpul tratamentului

Pacienții nu au voie să zboare cu avionul, să facă scufundări sau să fumeze cel puțin 24 de ore înainte și după terapie. În interiorul camerei hiperbare pacientul este supus ventilației controlate și este monitorizat continuu pentru a se observa dacă apar barotraumatisme, dificultăți de respirație, dureri articulare, probleme reversibile de acuitate vizuală, dureri gastrointestinale, amorțeală precum și alte complicații.

Beneficiile terapiei hiperbare

Oxigenoterapia hiperbară este folosită și considerată un real succes în domeniul medical pentru tratarea mai multor afecțiuni printre care:

Afecțiuni ale pielii și țesuturilor

  • Arsuri termice, chimice, de iradiere
  • Degerături
  • Opariri
  • Infectii cutanate (erizipel, piodermite, actinomicoza, aspergiloza
  • Xerodermie
  • Ulcere cutanate (din insuficienta venoasa, arterita obliteranta, fumat , diabet)
  • Gangrena gazoasa
  • Gangrena Fournier
  • Transplanturi cutanate si mi cutanate
  • Necroza tesuturilor moi
  • Grefe de piele si flapsuri (compromise)
  • Varice
  • Pierderi de sange

Afecțiuni ale sistemului circulator

  • AVC
  • Arterite
  • Anemie severă
  • Boala de decompresiune
  • Embolia gazoasa
  • Hemoragii
  • Insuficienta arteriala – ocluzie arterei centrale a retinei
  • Tromboflebite
  • Microangiopatii
  • Afecțiuni ale sistemului digestiv
  • Parodontoza
  • Boala de iradiere ( ileita, ulcer )
  • Boala Crohn
  • Colita ulceroasa
  • RCUH ( rectocolita ulcero-hemoragica)
  • Regenerarea tesuturilor lezate ale ficatului bolnav
  • Hemoroizi

Afecțiuni ale sistemului nervos

  • Tulburări de gust și miros
  • Paralizie faciala
  • Nevralgie de trigemen
  • Neuropatie diabetica
  • TCC ( traumatisme cranio-crebrale )
  • Edem cerebral
  • Abces intracranial
  • Meningita
  • Meningoencefalita
  • AVC
  • Traumatisme vertebro-medulare acute
  • Ischemia medulara acuta

Afecțiuni ale sistemului osos și muscular

  • Traumatisme vertebro-medulare acute
  • Traumatisme osoase infectate
  • Fracturi, Entorse
  • Rupturi ligamentare
  • Sindromul de zdrobire
  • Sindrom de compartiment
  • Osteita, osteomielita, osteodiscita
  • Necroza osoasa aseptica
  • Osteita de iradiere (osteoradionecroza)
  • Artroze
  • Discopatii
  • Miozita cu Clostridium difficile si mionecroze ( necroza musculara)
  • Recuperare postraumatica, alte ischemii acute traumatice

Oxigenoterapia hiperbară nu este recomandată in urmatoarele cazuri:

  • Oamenilor care suferă afecțiuni acute ale urechii și creierului
  • Oamenii care au hipertensiune arterială acută
  • Persoanele care suferă de hipoglicemie sau insulină
  • Femeile însărcinate
  • Persoanele care urmează un tratament de chimioterapie
  • Persoanele care au montat un stimulator cardiac

Recuperarea respiratorie a persoanelor care au fost infectate cu virusul Sars-Cov 2

Persoanele care au fost infectate și s-au vindecat de virusul Covid 19 își pot recupera activitatea pulmonară cu ajutorul oxigenoterapiei hiperbare. Această procedură este sigură, nedureroasă, non-invazivă și nu prezintă efecte secundare.
Într-o cameră hiperbară, persoanele infectate și vindecate de Sars-Cov 2 beneficiază de toate avantajele:

  • Stimulează producerea naturală de celule stem, care ajută la refacerea organelor afectate
  • Ajută la reducerea rapidă a edemului și a inflamației.
  • Facilitează difuzia oxigenului către țesuturile lezate, care nu sunt suficient vascularizate și astfel accelerând vindecarea lor.

Medicina hiperbară este un domeniu complementar al intervențiilor medicale clasice și acoperă un număr mare de specializări: de la neurologie, la infecțioase, oncologie, reumatologie și radioterapie.
Astfel, ajută la vindecarea unei game largi de afecțiuni medicale și crește calitatea vieții.

Te așteptăm la sediul nostru din București, pentru a descoperi medicina hiperbara alături de cei mai buni medici.

Intrebari frecvente

Exista contraindicatii pentru camera hiperbara?

Pentru camera hiperbară există două tipuri de contraindicații: absolute și relative. Contraindicațiile absolute sunt pneumotoraxul netratat, doxorubicina, bleomycinul și disulfiramul. Toate acestea trebuie tratate anterior începerii oxigenoterapiei. Contraindicațiile relative sunt reprezentate de: boală pulmonară obstructivă cronică, implanturile, cisplatina, sarcina, incapacitatea de a regla balanță presiunii în urechi sau sinusuri, febra ridicată, epilepsia, chirurgia toracică, claustrofobia, dependența de nicotină și cafeină, pneumotoraxul spontan și sferocitoza congenitala.

In cat timp se vor vedea primele rezultate?

Terapia cu oxigen hiperbaric este foarte eficientă și recomandată că tratament unic în cazul bolii de decompresie, intoxicație severă cu monoxid de carbon și embolism arterial. Primele rezultate se observă imediat după prima sedinta, însă, în funcție de afecțiuni sunt stabilite și numărul de sesiuni de tratament. Spre exemplu, rănile greu vindecabile au nevoie de 10-20 sesiuni de tratament.

Voi fi supravegheat in timpul tratamentului de oxigenoterapie?

În timpul tratamentului de oxigenoterapie, pacientul este supravegheat în permanență. Este absolut necesar ca în timpul administrării oxigenului să fie monitorizati parametrii vitali, precum frecvența cardiacă, presiunea oxigenului, tensiunea arterială, saturatia de oxigen în sângele arterial, temperatura, starea de conștientă, diureza și frecvența respiratorie. De asemenea, este important să fie urmărit aspectul și culoarea tegumentelor, dar și a stării generale a pacientului.
Tip Pret
OXIGENOTERAPIE HIPERBARA (85 minute)
250 RON
OXIGENOTERAPIE HIPERBARA (pachet 10 sedinte)
2000 RON

Ultimele articole

terapia hiperbara cu oxigen

Ce este terapia hiperbara cu oxigen?

Ce este de fapt terapia hiperbară? Terapia hiperbară cu oxigen este un tratament medical care urmărește mărirea concentrației de oxigen, având ca scop amplificarea procesului de vindecare a corpului. Acest
contraindicatiile oxigenoterapiei hiperbare

Contraindicațiile oxigenoterapiei hiperbare: Ghid complet

Terapia cu oxigen hiperbaric este un tratament pe care ți-l poate recomanda medicul pentru a-ți trata o anumită problemă, fiind fie un tratament de sine stătător sau poate fi însoțită