De oxigen toată planeta este dependentă. Oxigenul pe care îl respirăm este vital pentru toate viețuitoarele planetei, pentru că asigură arderile celulare din tot corpul, procedura care susține viața.
Plămânii sunt organele din corpul nostru care au rolul de a aduce oxigenul din atmosferă în sânge, și îl distribuie în tot corpul. Atunci când apar patologii care afectează funcția plămânilor, oxigenul ajunge în sânge în cantitate limitată și tot organismul uman suferă, toate celule fiind forțate să funcționeze „pe avarie”, astfel durata de viață a tuturor organelor este limitată.
Oamenii care suferă de insuficientă respiratorie pot beneficia de administrarea oxigenului pe termen lung pentru a compensa capacitatea redusă a plamanilor de a aduce oxigen în sânge și în celelalte organe și țesuturi.
Dar, ventilația artificială este ultima soluție care poate rezolva insuficiența respiratorie. După cum știi deja, virusului Sars Cov 2 a afectat capacitatea pulmonara a multor oameni care s-au infectat. Pentru ei și pentru a ajuta corpul să se refacă și să-și prelungească durata de viață este recomandată oxigenoterapia. Important de menționat este că oxigenoterapia nu este un tratament pentru boala plămânilor, ci o procedura creată pentru a-i ajuta să se refacă.
Ce este oxigenoterapia?
Oxigenoterapia este o procedura medicală care are rolul de a compensa deficitul de oxigen din organism, prin creșterea concentrației de oxigen în aerul respirat. Astfel, prin administrarea unei cantități mai mari de oxigen decât cel prezent în aerul atmosferic, se corectează deficitul de oxigen apărut la nivelul țesuturilor. Patologia poartă numele de hipoxie.
Ce este oxigenul?
Oxigenul este un gaz vital pentru viață, întrucât organismul are nevoie de el pentru a funcționa normal. Celule organismului nostru au nevoie de oxigen pentru a produce energie, iar acesta este preluat din aerul pe care îl respirăm. Oxigenul pătrunde din plămâni în sânge, iar de aici, pe calea circulației sangvine ajunge la organe și țesuturi. Anumite patologii pot scădea nivelul oxigenului din sânge, iar simptomele lor sunt senzația lipsei de aer, respiratia ineficienta, oboseală sau starea de confuzie.
Lăsate netratate, toate aceste patologii pot produce modificări ale structurilor și funcțiilor organismului, iar într-un final pot duce la deces.
Hipoxia – patologia de după Sars Cov 2
Hipoxia este o stare patologică reprezentată de scăderea cantității de oxigen din țesuturi. Aceasta se prezintă în 4 tipuri:
- hipoxemie – scăderea presiunii și a cantității de oxigen de la nivelul sângelui arterial.
- anemică – limitarea capacității de a transporta oxigenul în sânge.
- circulatorie – reducerea fluxului sanguin.
- histotoxică – incapacitatea celulelor de a folosi oxigenul.
Valorile unei saturații de oxigen normale în sângele periferic este de cel puțin 93%. Valorile aflate sub 90% reprezintă hipoxemie și are ca rezultat suprasolicitarea sistemului cardiocirculator și a sistemului nervos central. Hipoxia este însoțită de o altă afecțiune, numită hipercapnie, ceea ce înseamnă o acumulare excesivă de dioxid de carbon în sânge și de creșterea presiunii parțiale ale acestui gaz. Hipercapnia se manifestă prin creșterea frecvenței cardiace, dispnee, spasme musculare, pierderea stării de conștientă, creșterea tensiunii arteriale sau apariția stărilor de confuzie.
Toate aceste simptome se instalează la creșterea presiunii dioxidului de carbon peste 40 mmHg, către valori de 60-75 mmHg. Pe lângă toate astea, alte simptome care indică probleme pulmonare sunt:
- scăderea forței musculare respiratorii,
- scăderea afinității hemoglobinei pentru oxigen,
- stări de amețeală
- stări de confuzie
- dureri de cap
- starea de oboseală
- extenuare fizică
Tipuri de oxigenoterapie
În prezent există 5 tipuri de oxigenoterapie clasificate în funcție de condiții și de perioada în care este necesară administrarea de oxigen:
- oxigenoterapia administrată în condiții de ambulator.
- oxigenoterapia administrată în condiții speciale precum îngrijirile paliative sau cele pentru reabilitare pulmonară.
- oxigenoterapia administrată în cazul exacerbărilor bronhopneumopatiei cronice obstructive.
- oxigenoterapia de scurta durata – potrivită în cadrul tratamentelor afecțiunilor acute.
- oxigenoterapia de lungă durata – administrată în cadrul tratării unor boli cronice.
Oxigenoterapia poate fi administrată și în cadrul unor afecțiuni acute severe precum:
- insuficientă respiratorie acută.
- insuficientă cardiacă acută.
- infecții respiratorii acute -pneumonie, bronhopneumonie.
- edem pulmonar acut.
- insuficientă circulatorie acută.
- infarct miocardic acut.
De asemenea, oxigenoterapia poate fi administrată și în cazul unor afecțiuni cronice, cum sunt:
- insuficienta respiratorie cronică.
- insuficiența cardiacă cronică.
- cancerul bronhopulmonar.
- emfizem pulmonar.
- friborza pulmonară.
- cifoză.
- paralizie.
Oxigenoterapia de scurtă durată se administrează numai în cazul:
- insuficienței respiratorii decompensate.
- afecțiuni reprezentate prin instabilitatea tranzitorie, adică astm bronșic, insuficientă cardiacă.
- infarct miocardic acut.
- anemie cronică.
- crize de astm bronșic.
- șoc hemoragic.
Oxigenoterapia de lungă durata se administrează în situații precum:
- hipertensiunea pulmonara
- cord pulmonar cronic
- policitemie secundară.
Oxigenoterapia hiperbară
Oxigenoterapia hiperbara este o formă diferită de oxigenoterapie. Aceasta reprezintă o formă de respirație de oxigen într-o camera hiperbara, presurizată, adică oxigenul este administrat la o presiune de 3 atmosfere, față de presiunea atmosferică normală și asigura un aport de trei ori mai mare de oxigen față de cel respirat în valorile normale ale presiunii atmosferice. Oxigenoterapia hiperbara este recomandată pentru oamenii care au nevoie de creșterea cantității de oxigen dizolvat în plasmă.
Cantitatea mare de oxigen are puterea de a lupta împotriva infecțiilor grave cu germeni anaerobi, tetanos și să stimuleze eliberarea substanțelor de creștere și a celulelor stem care ajută la procesul de vindecare. În acest sens, oxigenoterapia hiperbara este folosită pentru:
- tratarea rănilor, arsurilor și leziunilor.
- tratarea emboliilor gazoase, ca de exemplu boala de decompresie a scafandrilor.
- tratarea intoxicațiilor cu monoxid de carbon.
- ajutarea în tratarea emboliilor pulmonare, arteriopatia periferica, coronariere sau cerebrale.
Modul de administrare al oxigenoterapiei
Oxigenoterapia este o terapie sigură care poate fi administrată în spital, în clinici specializate sau la domiciliu. Aceasta se poate realiza cu ajutorul următoarelor dispozitive:
- sursă de oxigen – tub, stație sau cilindrii de oxigen
- oxigen lichid
- sistem de transfer al oxigenului alcătuit din: reductor, umidificator, debitmetru, un dispozitiv cu rol de separare a oxigenului de azotul prezent în aerul atmosferic, cunoscut sub denumirea de concentrator de
- oxigen și un dispozitiv de administrare, reprezentat de mască facială de oxigen, canulă nazală, cort sau coif de oxigen.
Indicațiile oxigenoterapiei
Oxigenoterapia este recomandată pacienților care au autonomia mișcărilor respiratorii, fără să aibă nevoie de intervenția ventilației mecanice. Presiunea parțială a oxigenului trebuie să fie sub 60 mm Hg, iar saturația în sângele periferic este sub 90%. Astfel, principala indicație o reprezintă scăderea oxigenului din sânge.
Oxigenoterapia este indicată mai ales persoanelor care suferă de:
- boli pulmonare .
- infarct sau embolie pulmonară.
- emfizem pulmonar.
- bronșită.
- covid 19.
- atac sever de astm.
- pneumonie.
- fibroza chistică.
- fibroza pulmonara idiopatica.
- pneumotorax.
- boli cardiace: IMA, insuficientă cardiacă în stadiu avansat cu debit cardiac scăzut, edem pulmonar acut prin insuficientă cardiacă decompensată, malformații cardiace congenitale.
- scăderea capacității transportului de oxigen: hemoragie cu reducerea severă a masei eritrocitare, anemie;
- stare febrilă deoarece crește consumul periferic al oxigenului, alte boli.
- anemia severă.
- abscesul cerebral.
- embolie gazoasă arterială.
- leziuni celebrale.
- infectii tegumentare sau osteomielita.
- boala de decompresie.
- cangrene.
- arsuri.
- intoxicație cu monoxid de carbon.
- status post radatie.
- grefa tegumentara cu risc de necroză tisulară.
Contraindicatiile oxigenoterapiei
Contraindicatiile oxigenoterapiei sunt reprezentate de către pacienții:
- care se află în apnee sau cu mișcări ventilatorii minime sau care nu au rezultat într-unul dintre următoarele contexte: anestezie generală, disfuncții nervoase centrale, infarct miocardic, supradoză de medicamente sau droguri.
- suferă de insuficientă respiratorie și prezintă hipercapnie și hipoxie severă, cum sunt bolile obstructive pulmonare cronice.
- care prezintă ventilație spontană ineficienta din cauza stării comatoase.
- suferă de traumatisme toracice severe urmate de mecanică toracala ineficientă.
- care au obstructie laringiana, edem sau spams sau obstrucție la nivelul corzilor vocale, edem.
Riscurile oxigenoterapiei
Oxigenoterapia administrată în condiții neconforme, fără indicații și nesupravegheată poate avea următoarele riscuri:
- Traumatisme locale determinate de canulele sau măștile utilizate.
- Epistaxis în cazul administrării oxigenoterapiei pe canulă nazală.
- Uscarea mucoaselor respiratorii în absența umidificarii.
- Escare de decubit, datorită mobilizării prelungite a bolnavului în aceeași poziție
- Hipercapnie cu risc de apariție a atelectaziei.
Oxigenoterapia este o procedură sigură care contribuie la calitatea vieții, iar complicațiile sunt foarte rare. Astfel, dacă ești interesat de o astfel de procedură contactează-ne.