Celulita, denumită în limbaj clinic distrofie dermo-hipodermica, reprezintă una dintre problemele generale și comune ale femeilor din întreaga lume. Conform studiilor efectuate, celulita afectează marea majoritate a femeilor care au peste 20 de ani. Din cauza schimbărilor în alimentație care se tot produc în ultimii ani, celulita a devenit o problema des intalnita și în cazul adolescentelor.

Citește acest articol până la final pentru că vei află din el toate informațiile pe care trebuie să le cunoști despre celulita, dar și despre una dintre cele mai eficiente metode de combatere și vindecare: tratament velashape 3.

Ce este celulita?

Celulita reprezintă o acumulare de țesut adipos localizată în diferite părți ale corpului. De regulă, celulita este localizată în regiunile bogate în țesut adipos, precum fese, coapse, abdomen și uneori brațe sau gambe.

Celulita are două forme:

• Celulita comună – care este definită ca fiind o problema de ordin estetic, cunoscută și sub denumirea de lipodistrofie ginoida sau edematoza adipoasa și reprezintă un simptom al unor dezechilibre din organism.
• Celulita inflamatorie – este o condiție patologică, deci reprezintă o afecțiune medicală cauzată de prezența unor agenți patogeni precum stafilococi și streptococi.

Noi vom discuta în continuare despre celulita comună, fiind o problema care se poate trata într-un mod divers. Din punct de vedere medical, celulita comună este un proces degenerativ al celulelor subcutanate care se manifestă prin rețineri de lichid la nivelul țesutului, o circulație slabă a sângelui și un nivel de oxigenare locală scăzut.

De cele mai multe ori celulita afectează următoarele zone:

• zona superioară și posterioară a coapselor;
• zona feselor;
• zona soldurilor;
• zona abdomenului;
• zona picioarelor, a gambelor;
• regiunea pelvina;
• zona brațelor.

Cauzele apariției celulitei

Celulita este o afecțiune care are mai multe cauze. Stilul de viață dezechilibrat, alimentele bogate în grăsimi sau sedentarismul sunt doar câțiva dintre factorii favorizanti.

Cauzele exacte ale apariției celulitei nu sunt stabilite în mod clar, specialiștii din domeniul esteticii concluzionând că această problemă poate avea legătură cu modificări sau dezechilibre de ordin genetic sau hormonal.

Astfel, fiind diferite și vaste, cauzele apariției celulitei au fost împărțite în câteva categorii:

Cauze hormonale

• dezechilibre cronice estrogen – progesteron,
• producția excesivă de prolactină,
• producția scăzută de hormonii tiroidieni sau hipotiroidismul
• adenomul de hipofiza,
• afecțiuni ale glandelor corticosuprarenale.

Cauze fiziologice

• dezechilibre hormonale, în perioada pubertății,
• creșterea secreției de hormoni, pe durata sarcinii,
• dezechilibre hormonale la menopauza.

Cauze circulatorii

• probleme cronice de circulație sanguină,
• circulație periferică deficitară,
• prezența varicelor,
• probleme ale țesuturilor conjunctive,
• procese inflamatorii din organism cu consecințe circulatorii.

Stilul de viață

• regim sedentar de viață,
• variații bruște de greutate sau „diete yoyo”,
• băi de soare excesiv statice,
• bronzare artificială excesivă,
• băi fierbinți,
• epilare cu ceară caldă,
• îmbrăcăminte stramta,
• încălțăminte cu tocuri foarte de înalte.

Cauze externe

• alimentație hipercalorică, bogată în grăsimi, carbohidrați și zaharuri,
• mese neregulate de-a lungul unei zile,
• consum excesiv de produse procesate industrial: dulciuri, paște, conserve și aditivi alimentari,
• consum excesiv de cafea și alcool,
• fumat
• viață profesională sau personală cu stări emoționale și de stres prelungite,
• administrarea de medicamente antidepresive și anxiolitice,
• administrarea de medicamente contraceptive, pilula de a două zi, mai ales împreună cu anxiolitice,
• viață profesională sau personală în medii poluate.

Factori de risc în apariția celulitei

Conform studiilor efectuate, celulita este o problema care afectează în mod special femeile, procentajul fiind împărțit în 80% femei și doar 2% bărbați. În ultimii ani s-a constat că celulita afectează persoane cu vârste din ce în ce mai mică, iar factorii favorizanti pentru asta sunt alimentația, stilul de viață și mediul.

Principalii factori de risc care conduc la apariția celulitei sunt:

Factori medicali

• Dereglari hormonale;
• Circulație periferică deficitară;
• Istoricul genetic;
• Greutatea acumulată în exces;

Factori comportamentali

• Alimentație nesănătoasă;
• Stil de viață haotic;
• Consum excesiv de cafea, alcool, țigări;
• Lipsa exercițiului sportiv și a mișcării;

Factori sociali

• Viață cotidiană în condiții de stres;
• Viață în mediu poluat.

Factori genetici

• Predispoziţia genetică poate contribui la dezvoltarea celulitei.

Dieta

Dietă excesivă, bogată în carbohidraţi, provoacă hiperinsulinemie şi promovează lipogeneza, ceea ce duce la o creştere a conţinutului total de grăsimi din corp, favorizând astfel apariţia celulitei.

Sarcina

Este asociată cu o creştere a anumitor hormoni, cum ar fi prolactină şi insulină, şi creşterea volumului total de lichide – ambii factori favorizează apariţia celulitei prin lipogeneza şi retenţie de lichide.

Tipuri de celulita

Celulita adipoasa

Celulita adipoasă apare de regulă la persoanele supraponderale și cele care au un regim de viață sedentar. De cele mai multe ori, aceasta este vizibilă în zona taliei, a șoldurilor, în zona coapselor și în zona feselor și se manifestă printr-un aspect al pielii neuniform.

Celulita adipoasă poate fi observată dacă se ia o parte din piele între degete și se ciupește, iar aceasta capătă aspectul de coajă de portocală. Acest tip de celulită reprezintă o consecință a unor cumuli de cauze printre care și alimentația nesănătoasă care conține dulciuri, alcool, produse de panificație, fast food și un regim de viață sedentar. Pentru îndepărtarea ei adopta un stil de viață sănătos și activ.

Celulita edematoasa sau apoasă

Celulita edematoasa sau apoasă apare atunci când o persoană suferă de retenție de lichide, fără a avea o legătură cu greutatea ei. Celulita apoasa are un aspect moale și buretos, iar zonele afectate au aspectul unui burete îmbibat în apă.

Acest tip de celulita este o consecință a administrării de contraceptive, a unor dezechilibre hormonale sau a unei circulații sangvine cu probleme.

Pentru îndepărtarea celulitei edematoase trebuie mai întâi să rezolvi problema circulatiei sangvine sau limfatice. Astfel, un regim alimentar fără sare, practicarea unui sport și un masaj pentru stimularea drenajului limfatic sunt doar câteva dintre soluțiile salvatoare.

Celulita fibroasa

Celulita fibroasa reprezintă una dintre cele mai complexe forme de celulita, fiind de multe ori dureroasă, care se instalează adânc în piele și provoacă inflamații cutanate. Aceasta are un aspect dur, granulos și apare pe coapse, pe șolduri și în partea superioară a picioarelor.

Pentru tratarea unui astfel de tip de celulita ai nevoie să urmezi un tratament specializat precum vacuum pulsat sau radiofrecvență bipolară.

Stadiile celulitei

Celulita are patru stadii de dezvoltare și anume:

• Celulita ușoară – ușor sesizabilă, devine vizibilă doar atunci când pielea este ciupită.
• Celulita medie – pielea are un aspect de piftie, este mai subțire și în anumite zone suferă decolorari superficiale.
• Celulita profundă – este caracterizată de apariția unor valuri la câteva luni de la instalare, iar pe zonele afectate apar noduli, gropițe și umflaturi care devin dureroase atunci când pielea este ciupită.
• Celulita gravă – este vizibilă permanent, este dureroasă, iar pielea afectata este rece la palpare, semn al unor delegrari grave de circulație.

Metode de tratament pentru celulită

Tratamentul anticelulitic este compus dintr-o serie de măsuri combinate pe o perioada mai lungă de timp. Acestea sunt:

• efectuarea masajului anticelulitic cu tehnici specifice;
• efectuarea unor tratamente corporale;
• un stil de viață sănătos pentru îmbunătățirea circulației.

Tratamente corporale non-invazive

• masaj endermologic pentru stimularea colagenului;
• tratament cu vacuum – aplicarea locală a razelor infraroșii cu proprietăți de încălzire a țesuturilor;
• tratament cu radiofrecvență – pentru grăsime localizată, cu piele fără fermitate și cu celulita instalată;
• drenajul limfatic – pentru retenție de apă;
• criolipoliza – înghețarea și dizolvarea grăsimii;
• electrostimularea – stimulare electrică neuromusculară pentru tonifiere;
• termoterapia – proceduri de tratament prin încălzirea țesuturilor;
• ozonoterapia;
• împachetare cu parafină.

Tratamente invazive sau mini invazive

• Mezoterapia
• Tratamentul cu unde de șoc X-wave
• Carboxiterapia
• Liposuctia

Alimentația corectă în tratarea celulitei

În timpul efectuării unor tratamente anticelulitice, ai nevoie și de o alimentație de corecție care include:

• Evitarea consumului de zahăr;
• Eliminarea consumului de alimente fast-food, mâncare prăjită;
• Consumul a 2 litri de lichid pe zi pentru hidratare, fără a lua în calcul ceaiuri, supe, ciorbe;
• Evitarea consumului de carne grasă, combinații de pâine cu carne sau cartofi și carne;

Tehnici sportive pentru eliminarea celulitei

În procesul de eliminare al celulitei ai nevoie și de activitate fizică care să te ajute să stimulezi circulația sângelui. Printre cele mai recomandate tehnici sportive se numără și:

• Fitness
• Inot
• Mersul pe bicicletă
• Plimbările lungi și mersul pe jos
• Îmbrăcăminte din fibre naturale care să nu fie mulată pe corp
• Încălțăminte lejeră.

Celulita este o problemă de ordin estetic și cosmetic cu care foarte multe femei se confruntă. În ultimii ani tehnologia s-a dezvoltat în mod continuu, astfel că tratamentul velashape III este unul dintre cele mai recomandate.

Velashape III este cea mai nouă modalitate nonchirugicală care tratează zonele cu celulită și laxitate cutanată ale pielii. Acesta este certificate CE pentru remodelare corporală și a fost aprobat FDA pentru reducerea circumferinței din zona abdomenului și din zona coapselor.

De asemenea, este important să consulți și medici specialiști pentru a stabili și rezolva cauzele care conduc la apariția celulitei, dar și pentru a găsi un tratament adecvat.

Lipsa de aer sau greutatea în respirație este una dintre cele mai înspăimântătoare senzații pe cere le poate resimți un om. În termeni medicali, dificultatea în respirație poartă denumirea de dispnee și este una dintre cele mai neplăcute, incomode și problematice senzații.

În funcție de tipul ei, dispneea poate fi prevenită, tratată sau ameliorată, de aceea este necesar să nu ignori aceste stări.

Ce este dispneea și cum se manifestă?

Dispneea este considerată a fi o dificultate respiratorie și totodată o afecțiune care este caracterizată de schimbarea ritmului și a intensitatii respiratiei. Această reprezintă și un simptom al bolilor cardiace și respiratorii, dar se intalneste și în cazurile nepatologice, precum efortul fizic intens.

De cele mai multe ori, oamenii care suferă de dispnee au senzația că nu pot respira, că nu primesc aer suficient sau că nu îl primesc atât de repede pe cât organismul lor are nevoie. Pacienții simt că nu pot imita o nouă respirație înainte de expirația anterioara, iar cele două etape – inspirația și expirația- se suprapun într-un mod deloc confortabil.

Dispneea poate avea un debut progresiv, devenind din ce în ce mai grea pe parcurs, sau un debut brusc, fără un motiv justificat.

Simptomele dispneei

Simptomele acestei afecțiuni depinde de cauza și de gravitatea afectiunii. Dacă patologia se extinde pe o perioada mai lungă de timp, simptomele sunt persistente și intense. În cazul unei dispnei nepatologice, simptomele încetează imediat ce a fost încheiat efortul fizic.

Principalele simptome ale dispneei sunt:

• respirație grea
• diverse zgomote în timpul respirației
• lipsa de aer
• senzație de sufocare
• senzație de strângere a pieptului

Cauzele dispneei

Cauzele dispneei sunt multiple și au etiologii diferite, ce sunt clasificate în funcție de cât de afectat este organismul. De regulă, principalele cauze pot fi:

• Bronhopulmonare -astm, bronșită cronică, pneumonie, embolie pulmonară, obstrucția căilor respiratorii, pneumotorace, infecțîi, fragilitatea oaselor cutiei toracice, scolioză în stadiu avansat;
• Neurologice – afecțiuni ale sistemului nervos, paralizii de nervi;
• Metabolice – reducerea gradului de oxigenare a țesuturilor;
• Cardiace – insuficientă cardiacă, infarct miocardic, hipotensiune arterială, scăderea/creșterea bruscă a frecvenței cardiace;
• Alergii severe;
• Hiperventilația
• Anemie;
• Anxietate;
• Atacuri de panică;
• Sarcina – mai ales în ultimele luni.
• Insuficiență cardiacă congestivă

Cauzele nepatologice reprezintă anumite circumstanțe ce pot provoca sau agrava o dispnee:

• Altitudini mari
• Aer poluat
• Temperaturi extreme
• Efort fizic intens
• Excesul ponderal (obezitatea)

Dispneea de efort, adică cauza nepatologica, apare în mod normal atunci când un om depune un efort fizic intens și dispare imediat după încheierea efortului. În cazul în care respirația grea persistă mai mult timp după, sau apare după un efort fizic moderat, dispneea este considerată a fi patologică și trebuie investigată.

Factorii de risc

Principalii factori care pot agrava dispneea sunt:

• unele substanțe chimice
• fumatul
• fum de țigară sau fum poluant
• praf
• polen
• substanțe la care persoană este alergică
• mucegai
• încăperi închise, neaerisite
• stările de panică
• stările de anxietate profundă
• slăbiciunea musculară, în special a mușchilor implicați în respirație (diafragmul)
• niveluri scăzute de hemoglobina

Tipuri de dispnee

Dispneea este clasificată în funcție de cauze și de felul în care acționează în corp. Astfel, principalele tipuri ale acestei afecțiuni respiratorii sunt:

• Ortopneea – dispneea care apare atunci când persoană stă în poziție șezândă sau întinsă.
• Platipneea- accentuarea respirației dificile când pacientul se ridică în picioare, asociată frecvent cu o scădere a nivelului de oxigen.
• Trepopneea- dispneea care se simte când persoană stă întinsă pe o parte, dar nu pe cealaltă. Rezultă din afecțiuni ale unui singur plămân, o singură bronhie, o jumătate din inima.
• Dispneea nocturna- apare doar în timpul nopții
• Tahipneea- respirăție grea și accelerată
• Bradipneea- respirație grea și încetinită
• Dispnee inspiratorie- inspirația este dificilă
• Dispnee expiratorie- expirația este dificilă
• Dispnee mixtă, o combinație între mai multe părți afectate

Dispneea la copii

În cazul copiilor, cele mai frecvente cauze ale acestei afecțiuni sunt:

• Infecții respiratorii acute
• Astm
• Crup (laringotraheobronsita)
• Epiglotita
• Aspirarea de corp străin
• Bronșiolita
• Rinită alergică
• Cetoacidoza diabetică
• Abscess peritonsillar
• Hipertrofia amigdalelor palatine
• Macroglosia (mărirea limbii)
• Atrezie coanala
• Tracheomalacie
• Laringomalacia
• Fibroză chistica
• Bronsiectazii
• Disfunctia de corzi vocale
• Deformări ale peretelui toracic
• Slăbiciunea mușchilor respiratori

Dispneea la femeia gravidă

Dispneea este o afectiune des intalnita la femeile însărcinate, fiind determinată de modificările care apar odată cu sarcina. În primul trimestru de sarcina, respirația poate fi afectată de creșterea hormonului progesteron, care determina o respiratie mai rapidă, mai intensă și mai profundă. Pe măsură ce sarcina avansează și ajunge în ultimul trimestru, respirația poate deveni din ce în ce mai greoaie, că urmare a maririi uterului care exercită o presiune asupra diafragmului și a plămânilor.

În cazul în care constați că respiri cu dificultate în mod constant, recomandarea noastră este să consulți un medic, întrucât dispneea poate fi un simptom al anemiei.

Semnele alarmante ale dispneei

Trebuie să consulți de urgență un medic, atunci când respiri foarte greu și prezinți în plus următoarele semne alarmante:

• senzație de greutate la nivelul toracelui, mai ales dacă se asociază cu transpirații și greață
• senzație de constricție toracică
• stridor (un sunet înalt când tragi aer în piept) sau respirație șuierătoare (wheezing)
• palpitațîi (simți că inima bate rapid sau neregulat)
• durere în piept care iradiază în brațe, în spate, gât și mandibulă
• greață
• Buzele și unghiile au devenit vineții
• amețeală, afectarea stării de conștientă
• febra înalta

Riscurile și complicațiile dispneei

În funcție de durata perioadei în care respiri greu și a caracterului dispneii – intermitent sau permanent, pacienții pot prezenta unele simptome mai grave. Astfel, lăsată netratată, dispneea duce la amețeli și dureri de cap, frisoane, febră sau colorarea tegumentelor în albastru. De asemenea, o altă complicație o reprezintă apariția senzației de leșin.

Metode de tratament

Tratamentul dispneei este format atât din măsuri generale, cât și din medicație. Cele mai folosite tipuri de medicamente sunt bronhodilatatoarele, corticosteroizii, morfină în doze mici, dar și benzodiazepinele.

Înainte de stabilirea diagnosticului clar, medicul îți va face o anamneză, adică îți va pune o serie de întrebări care îl vor ajuta să te îndrume spre efectuarea investigațiilor corecte.

În anamneză, întrebările despre dispnee la care medicul dorește să afle răspunsuri sunt:

• Când a început
• Dacă a început brusc sau treptat
• De cât timp durează
• Dacă anumiți factori (cum ar fi frigul, efortul, expunerea la alergeni sau poziția culcat) declanșează sau înrăutățesc dispneea
• Dacă există și alte manifestări, cum ar fi tușe sau durere
• Dacă fumezi
• Dacă ai fost diagnosticat cu boli pulmonare sau cardiace
• Dacă în familia ta există rude care au hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică sau dislipidemie (lipide crescute)
• Dacă ai factori de risc pentru tromboembolism venos, cum ar fi o intervenție chirurgicală sau o călătorie pe distanță lungă, recente

În funcție de rezultatul anamnezei, medicul te poate îndruma spre investigații precum:

• Pulsoximetria – pentru a află nivelul saturatiei de oxigen din sânge
• Radiografia pulmonară
• Analize de sânge
• Electrocadriografie – ECG

Tratamente generale

Pacienții care suferă de dispnee regulată, ocazională sau constantă pot experimenta câteva metode de tratament care ii vor ajuta să-și îmbunătățească calitatea respiratiei. Astfel, poți încerca:

• Respirația cu buzele întredeschise
• Poziție aplecată în față
• Poziție în picioare, cu spatele sau brațele sprijinite
• Poziționare în decubit lateral stâng sau drept (pe o parte)
• Dormitul într-o poziție cât mai relaxantă
• Folosirea unui ventilator
• Menținerea unei ferestre deschise mereu
• Exerciții regulate, de preferat în aer liber
• Renunțarea la fumat
• Oxigenoterapia – reprezintă o tehnică medicală care are rolul de a compensa deficitul de oxigen din corp, prin creșterea concentrației de oxigen în aerul expirat. Procedura se efectuează într-o camera hiperbară și este recomandată pentru o mulțime de afecțiune datorită beneficiilor pe care le aduce sănătății tale.

Prevenirea dispneei

Poți preveni dispneea doar atunci când cunoști factorul care a cauzat-o. În acest sens, poți lua următoarele măsuri care te vor ajută să previi boala, dar și să eviți agravarea unei dispnee cronice în cazul în care există deja:

• Renunta la fumat
• Nu fuma pasiv
• Nu te expune la poluanții atmosferici
• Menține o greutate normală a corpului
• Evita temperaturi extreme

În zilele noastre, dispneea este o problema des întâlnită, mai ales în rândul oamenilor tineri. Indiferent de tipul ei, recomandarea noastră este să o tratezi cât mai repede cu ajutorul unui medic. De asemena, fă tot ce poți pentru a preveni apariția ei și pentru a-ți păstra starea de sănătatea într-o formă cât mai bună.

Saturatia de oxigen este unul dintre cei mai importanți indici ai sănătății tale. Dacă saturatia de oxigen este scăzută înseamnă că poate indica diferite complicații și boli, ceea ce impune absolut necesar consultarea unui medic de urgență. Astăzi îți vom explica tot ce trebuie să știi despre acest subiect. Saturatia de oxigen a devenit de actualitate în ultimul timp deoarece din ce în ce mai mulți oameni care au trecut prin boala produsă de virusul Covid 19 au întâmpinat astfel de probleme. Care sunt valorile normale ale saturatiei de oxigen sau de ce scade saturatia de oxigen vei afla citind acest articol.

Ce este saturatia de oxigen?

Saturatia de oxigen este unul dintre cei mai importanți indicatori pentru sănătatea ta. Valoarea acesteia este utilă, mai ales pentru oamenii care suferă de afecțiuni care implică sau solicită plămânii ori întregul sistem respirator. Atunci când saturatia de oxigen scade sub 93%, proteinele din organism se sintetizează ca reacție la inflamatie și încep să acapareze săculeții cu aer din plămâni. Astfel, oxigenul nu mai ajunge în sânge. Din moment ce oxigenul nu mai ajunge în sânge, organele nu mai sunt oxigenate în mod corect și astfel se declanșează diferite procese care afectează organismul, putând să producă chiar moartea.

Virusul Covid 19 are acces în organism prin cale aeriană. Altfel spus, primul expus este sistemul respirator. În perioada de început, adică de infectare, sunt afectate căile respiratorii, căile nazale, faringe, laringe și trahee, iar apoi se extinde spre căile respiratorii joase precum bronhii, bronhiole și plămânii, loc în care virusurile se multiplică și produc complicații grave.

Saturația normală de oxigen

Valorile care depășesc 95% sunt considerate a fi valori normale ale saturatiei de oxigen. Practic, cu cât se apropie mai mult de 100%, cu atat este mai bine pentru oxigenarea organelor și pentru întregul organism.

Valorile de sub 95% a saturației de oxigen indică nevoia pacientului de a fi monitorizat, iar când valorile scad sub 90% înseamnă că pacientul are nevoie de asistență medicală sau de ventilatie mecanică.

Scăderea saturației de oxigen

Scăderea saturației de oxigen din sânge poartă denumirea de hipoxemie. Această patologie poate fi declanșată de mai multe afecțiuni medicale, însă cele mai frecvente sunt:

• Apneea de somn
• Bolile de inimă, inclusive anomaliile cardiace
• Astm, emfizem pulmonar, pneumonie, bronșită, BPOC sau orice altă afecțiune a plămânilor
• Anemia severă
• Altitudinea crescută

Simptomele nivelului scăzut de oxigen

Atunci când nivelul saturatiei de oxigen din sânge este scăzută, încep să apară o serie de semne și simptome pe care nu prea le poți ignora. Printre cele mai frecvente se numără și:

• Răcirea extremităților – sunt persoane care au tot timpul mâinile și picioarele reci, astfel că pentru ele acest simptom nu este foarte util. Urmărește evoluția sau apariția celorlalte simptome și corelează-le cu acesta dacă de obicei nu ai astfel de probleme.
• Invinetirea buzelor, a fetei, a degetelor, a limbii sau a unghiilor – este unul dintre cele mai evidente simptome. Mai mult decât atât, acest simptom poate fi descoperit rapid, după o simplă privire în oglindă.
• Pierderi de memorie și de concentrare – este un simptom al saturației de oxigen scăzute, însă foarte mulți oameni îl ignoră
• Tuse freventa
• Stări de agitație
• Bătăi alerte ale inimii
• Durere de cap puternică și frecventa – este unul dintre primele simptome care indică un nivel scăzut al saturației de oxigen
• Stări de ameteala
• Respirație scurtă
• Senzații de sufocre
• Stări de somnolență
• Tulburări de vedere
• Pierderea conștienței

Cum măsori nivelul saturatiei de oxigen?

Oximetria reprezintă măsurarea saturației de oxigen din sânge. Acesta se realizeaza cu ajutorul unui pulsoximetru, un dispozitiv care ajută la evaluarea cantității de oxigen din sânge. Practic, acesta măsoară saturația periferică a oxigenului (SpO2) și pulsul.
Pulsoximetrul poate fi utilizat oricând și oriunde ai nevoie. Acasă, în locuri publice, la spitale sau când te plimbi prin parc. Folosirea lui este simplă, rapidă și non dureroasă.
În funcție de nivelul ales, pulsoximetrele pot fi aplicate la nivelul degetului de la mâna, de la picior sau la lobul urechii. Pentru a primi rezultate cât mai exacte, este indicat ca femeile să nu aibă degetul arătător dat cu ojă sau aplicate unghii false, întrucât acestea pot provoca citiri inexacte.

De asemenea, este important să știi că pulsoximetrul trebuie curățat după fiecare utilizare și înainte și după ce a fost folosit de o altă persoană.

Afectiunile care pot provoca scăderea oxigenului din sânge

Există unele afectiuni în care nivelul de oxigen din sânge poate scădea, iar acestea sunt:

• Boli pulmonare (BPOC, pneumonie, astm, emfizem, fibroză pulmonară, bronșită)
• Boli de inimă
• Insuficiență cardiacă
• Anemie
• Apneea în somn
• Malformații cardiace congenitale
• Febră
• Covid-19

Covid 19 și saturația de oxigen

Așa cum spuneam și mai sus, acest subiect a luat amploare în ultima perioada, odată cu declanșarea virusului Covid 19. Consecințele acestuia se exprima la nivelul organelor care sunt și cele mai afectare. Pentru început ne referim la plamani și căile respiratorii joase, urmând ca pe parcursul avansării bolii să fie afectate și organele dependente de oxigenul din sângele arterial, precum creierul, muschii și organele interne. Toate aceste lucruri se întâmplă în urmă afectării funcției respiratorii și scăderii capacității de difuziune a oxigenului din aerul expirat, precum și a scăderii conținutului de oxigen din sânge.

Saturatia de oxigen începe să scadă atunci când organismul are o imunitate slabă. Imunitatea reprezintă capacitatea organismului de a anihila agenții patogeni cu care intră în contact. Aceasta este dezvoltată încă de la naștere, iar pe parcursul vieții este afectată de mai mulți factori. Spre exemplu, persoanele care au o imunitate puternică se îmbolnăvesc rar și au o capacitate de vindecare mai rapidă.

Sistemul imunitar lupta împotriva virusurilor, bacteriilor, paraziților, ciupercilor, substanțelor nocive și altor corpuri străine care nu sunt compatibile cu organismul uman. Astfel, sistemul imunitar sănătos va putea întotdeauna să țină departe agenții patogeni de țesuturile sănătoase și să-i elimine din corp.

Recuperarea după Covid 19

Persoanele care au avut forme mai grave de boală și care au fost internate în spital indiferent dacă au avut sau nu nevoie de susținere respiratorie au, de cele mai multe ori, probleme cu scăderea capacității respiratorii, dificultăți de adaptare la efort fizic scăzut sau mediu sau dificultăți funcționale diverse care implică oboseala instalată foarte repede, că simptome post Covid.

Toți pacienții care au aceste simptome trebuie să își recupereze complet sănătatea, adică capacitatea funcțională, prin programe de recuperarea personalizate. Cu ajutorul acestor programe, pacientul își recâștigă integral funcția respiratorie, dar și capacitatea de efort, astfel încât să se poate reintegra total în activitățile vieții de zi cu zi.

Dacă ai trecut prin lupta cu virusul Covid 19 sau suferi de alte probleme medicale care au ca repercusiuni asupra organismului tău pierderea saturației de oxigen optime, iată care sunt soluțiile de prevenție și recuperare:

• Oxigenoterapia – este o procedura medicală care are rolul de a compensa deficitul oxigenului din organism, prin creșterea concentrației de oxigen în aerul inspirat. Tratamentul medical presupune expunerea pacientului într-o camera hiperbara unde poate inhala oxigen 100% pur, cu o presiune de 2.5 atmosfere mai mare decât presiunea atmosferică normală.
• Proceduri electroterapeutice cu efect antialgic și antiinflamator.

Ambele metode reduc dificultățile de respirație, ameliorează simptomele, diminuează anxietatea și depresia și scad incidența complicațiilor.

Sănătatea ta este cea mai importantă. Dacă ai trecut prin lupta cu virusul Covid 19 sau ai alte afecțiuni care afectează nivelul saturatiei de oxigen și vrei să le previi, contactează -ne.

De oxigen toată planeta este dependentă. Oxigenul pe care îl respirăm este vital pentru toate viețuitoarele planetei, pentru că asigură arderile celulare din tot corpul, procedura care susține viața.

Plămânii sunt organele din corpul nostru care au rolul de a aduce oxigenul din atmosferă în sânge, și îl distribuie în tot corpul. Atunci când apar patologii care afectează funcția plămânilor, oxigenul ajunge în sânge în cantitate limitată și tot organismul uman suferă, toate celule fiind forțate să funcționeze „pe avarie”, astfel durata de viață a tuturor organelor este limitată.

Oamenii care suferă de insuficientă respiratorie pot beneficia de administrarea oxigenului pe termen lung pentru a compensa capacitatea redusă a plamanilor de a aduce oxigen în sânge și în celelalte organe și țesuturi.

Dar, ventilația artificială este ultima soluție care poate rezolva insuficiența respiratorie. După cum știi deja, virusului Sars Cov 2 a afectat capacitatea pulmonara a multor oameni care s-au infectat. Pentru ei și pentru a ajuta corpul să se refacă și să-și prelungească durata de viață este recomandată oxigenoterapia. Important de menționat este că oxigenoterapia nu este un tratament pentru boala plămânilor, ci o procedura creată pentru a-i ajuta să se refacă.

Ce este oxigenoterapia?

Oxigenoterapia este o procedura medicală care are rolul de a compensa deficitul de oxigen din organism, prin creșterea concentrației de oxigen în aerul respirat. Astfel, prin administrarea unei cantități mai mari de oxigen decât cel prezent în aerul atmosferic, se corectează deficitul de oxigen apărut la nivelul țesuturilor. Patologia poartă numele de hipoxie.

Ce este oxigenul?

Oxigenul este un gaz vital pentru viață, întrucât organismul are nevoie de el pentru a funcționa normal. Celule organismului nostru au nevoie de oxigen pentru a produce energie, iar acesta este preluat din aerul pe care îl respirăm. Oxigenul pătrunde din plămâni în sânge, iar de aici, pe calea circulației sangvine ajunge la organe și țesuturi. Anumite patologii pot scădea nivelul oxigenului din sânge, iar simptomele lor sunt senzația lipsei de aer, respiratia ineficienta, oboseală sau starea de confuzie.

Lăsate netratate, toate aceste patologii pot produce modificări ale structurilor și funcțiilor organismului, iar într-un final pot duce la deces.

Hipoxia – patologia de după Sars Cov 2

Hipoxia este o stare patologică reprezentată de scăderea cantității de oxigen din țesuturi. Aceasta se prezintă în 4 tipuri:

• hipoxemie – scăderea presiunii și a cantității de oxigen de la nivelul sângelui arterial.
• anemică – limitarea capacității de a transporta oxigenul în sânge.
• circulatorie – reducerea fluxului sanguin.
• histotoxică – incapacitatea celulelor de a folosi oxigenul.

Valorile unei saturații de oxigen normale în sângele periferic este de cel puțin 93%. Valorile aflate sub 90% reprezintă hipoxemie și are ca rezultat suprasolicitarea sistemului cardiocirculator și a sistemului nervos central. Hipoxia este însoțită de o altă afecțiune, numită hipercapnie, ceea ce înseamnă o acumulare excesivă de dioxid de carbon în sânge și de creșterea presiunii parțiale ale acestui gaz. Hipercapnia se manifestă prin creșterea frecvenței cardiace, dispnee, spasme musculare, pierderea stării de conștientă, creșterea tensiunii arteriale sau apariția stărilor de confuzie.

Toate aceste simptome se instalează la creșterea presiunii dioxidului de carbon peste 40 mmHg, către valori de 60-75 mmHg. Pe lângă toate astea, alte simptome care indică probleme pulmonare sunt:

• scăderea forței musculare respiratorii,
• scăderea afinității hemoglobinei pentru oxigen,
• stări de amețeală
• stări de confuzie
• dureri de cap
• starea de oboseală
• extenuare fizică

Tipuri de oxigenoterapie

În prezent există 5 tipuri de oxigenoterapie clasificate în funcție de condiții și de perioada în care este necesară administrarea de oxigen:

• oxigenoterapia administrată în condiții de ambulator.
• oxigenoterapia administrată în condiții speciale precum îngrijirile paliative sau cele pentru reabilitare pulmonară.
• oxigenoterapia administrată în cazul exacerbărilor bronhopneumopatiei cronice obstructive.
• oxigenoterapia de scurta durata – potrivită în cadrul tratamentelor afecțiunilor acute.
• oxigenoterapia de lungă durata – administrată în cadrul tratării unor boli cronice.

Oxigenoterapia poate fi administrată și în cadrul unor afecțiuni acute severe precum:

• insuficientă respiratorie acută.
• insuficientă cardiacă acută.
• infecții respiratorii acute -pneumonie, bronhopneumonie.
• edem pulmonar acut.
• insuficientă circulatorie acută.
• infarct miocardic acut.

De asemenea, oxigenoterapia poate fi administrată și în cazul unor afecțiuni cronice, cum sunt:

• insuficienta respiratorie cronică.
• insuficiența cardiacă cronică.
• cancerul bronhopulmonar.
• emfizem pulmonar.
• friborza pulmonară.
• cifoză.
• paralizie.

Oxigenoterapia de scurtă durată se administrează numai în cazul:

• insuficienței respiratorii decompensate.
• afecțiuni reprezentate prin instabilitatea tranzitorie, adică astm bronșic, insuficientă cardiacă.
• infarct miocardic acut.
• anemie cronică.
• crize de astm bronșic.
• șoc hemoragic.

Oxigenoterapia de lungă durata se administrează în situații precum:

• hipertensiunea pulmonara
• cord pulmonar cronic
• policitemie secundară.

Oxigenoterapia hiperbară

Oxigenoterapia hiperbara este o formă diferită de oxigenoterapie. Aceasta reprezintă o formă de respirație de oxigen într-o camera hiperbara, presurizată, adică oxigenul este administrat la o presiune de 3 atmosfere, față de presiunea atmosferică normală și asigura un aport de trei ori mai mare de oxigen față de cel respirat în valorile normale ale presiunii atmosferice. Oxigenoterapia hiperbara este recomandată pentru oamenii care au nevoie de creșterea cantității de oxigen dizolvat în plasmă.
Cantitatea mare de oxigen are puterea de a lupta împotriva infecțiilor grave cu germeni anaerobi, tetanos și să stimuleze eliberarea substanțelor de creștere și a celulelor stem care ajută la procesul de vindecare. În acest sens, oxigenoterapia hiperbara este folosită pentru:

• tratarea rănilor, arsurilor și leziunilor.
• tratarea emboliilor gazoase, ca de exemplu boala de decompresie a scafandrilor.
• tratarea intoxicațiilor cu monoxid de carbon.
• ajutarea în tratarea emboliilor pulmonare, arteriopatia periferica, coronariere sau cerebrale.

Modul de administrare al oxigenoterapiei

Oxigenoterapia este o terapie sigură care poate fi administrată în spital, în clinici specializate sau la domiciliu. Aceasta se poate realiza cu ajutorul următoarelor dispozitive:

• sursă de oxigen – tub, stație sau cilindrii de oxigen
• oxigen lichid
• sistem de transfer al oxigenului alcătuit din: reductor, umidificator, debitmetru, un dispozitiv cu rol de separare a oxigenului de azotul prezent în aerul atmosferic, cunoscut sub denumirea de concentrator de
• oxigen și un dispozitiv de administrare, reprezentat de mască facială de oxigen, canulă nazală, cort sau coif de oxigen.

Indicațiile oxigenoterapiei

Oxigenoterapia este recomandată pacienților care au autonomia mișcărilor respiratorii, fără să aibă nevoie de intervenția ventilației mecanice. Presiunea parțială a oxigenului trebuie să fie sub 60 mm Hg, iar saturația în sângele periferic este sub 90%. Astfel, principala indicație o reprezintă scăderea oxigenului din sânge.

Oxigenoterapia este indicată mai ales persoanelor care suferă de:

• boli pulmonare .
• infarct sau embolie pulmonară.
• emfizem pulmonar.
• bronșită.
• covid 19.
• atac sever de astm.
• pneumonie.
• fibroza chistică.
• fibroza pulmonara idiopatica.
• pneumotorax.
• boli cardiace: IMA, insuficientă cardiacă în stadiu avansat cu debit cardiac scăzut, edem pulmonar acut prin insuficientă cardiacă decompensată, malformații cardiace congenitale.
• scăderea capacității transportului de oxigen: hemoragie cu reducerea severă a masei eritrocitare, anemie;
• stare febrilă deoarece crește consumul periferic al oxigenului, alte boli.
• anemia severă.
• abscesul cerebral.
• embolie gazoasă arterială.
• leziuni celebrale.
• infectii tegumentare sau osteomielita.
• boala de decompresie.
• cangrene.
• arsuri.
• intoxicație cu monoxid de carbon.
• status post radatie.
• grefa tegumentara cu risc de necroză tisulară.

Contraindicatiile oxigenoterapiei

Contraindicatiile oxigenoterapiei sunt reprezentate de către pacienții:

• care se află în apnee sau cu mișcări ventilatorii minime sau care nu au rezultat într-unul dintre următoarele contexte: anestezie generală, disfuncții nervoase centrale, infarct miocardic, supradoză de medicamente sau droguri.
• suferă de insuficientă respiratorie și prezintă hipercapnie și hipoxie severă, cum sunt bolile obstructive pulmonare cronice.
• care prezintă ventilație spontană ineficienta din cauza stării comatoase.
• suferă de traumatisme toracice severe urmate de mecanică toracala ineficientă.
• care au obstructie laringiana, edem sau spams sau obstrucție la nivelul corzilor vocale, edem.

Riscurile oxigenoterapiei

Oxigenoterapia administrată în condiții neconforme, fără indicații și nesupravegheată poate avea următoarele riscuri:

• Traumatisme locale determinate de canulele sau măștile utilizate.
• Epistaxis în cazul administrării oxigenoterapiei pe canulă nazală.
• Uscarea mucoaselor respiratorii în absența umidificarii.
• Escare de decubit, datorită mobilizării prelungite a bolnavului în aceeași poziție
• Hipercapnie cu risc de apariție a atelectaziei.

Oxigenoterapia este o procedură sigură care contribuie la calitatea vieții, iar complicațiile sunt foarte rare. Astfel, dacă ești interesat de o astfel de procedură contactează-ne.