Ce este de fapt terapia hiperbară? Terapia hiperbară cu oxigen este un tratament medical care urmărește mărirea concentrației de oxigen, având ca scop amplificarea procesului de vindecare a corpului. Acest tip de terapie are loc într-o cameră hiperbară, cameră în care presiunea atmosferică este aproximativ de trei ori mai mare decât presiunea normală. Este un procedeu medical foarte benefic întrucât este bazat pe oxigen, care este unul dintre elementele structurale de bază ale organismului. Organismul tău are nevoie de oxigen pentru a avea loc reacțiile chimice ce produc energie.

Terapia hiperbară nu este deloc o tehnică nouă în medicină, dar nu a fost atât de utilizată în România, primul impact mai puternic cu această terapie fiind în cazul Colectiv, iar următorul a fost pandemia de Covid-19. Terapia a început să-și extindă domeniile de aplicare, inițial fiind creată pentru recuperarea scafandrilor.

Cum se desfășoară o ședință de terapie hiperbară?

Terapia hiperbară poate fi realizată într-o încăpere pentru unul sau mai mulți pacienți, încăpere ce poartă denumirea de cameră hiperbară. Pentru fiecare pacient înainte să înceapă ședința există un protocol ce constă în măsurarea tensiunii și măsurarea pulsului. De asemenea, fiecare pacient va lua 3 cuburi de glucoza. La începutul ședinței vei auzi un zgomot produs de aerul ce va intra în incintă. O reacție ce apare des la pacienți este înfundarea urechilor în primele minute, dar se poate extinde și pe perioada ședinței. Este indicat să încerci să echilibrezi presiunea din ureche prin mișcări blânde, căscat sau înghițit. Oricum nu vei avea ocazia să te panichezi sau să ți se întâmple ceva pentru că medicul îți va fi alături pe toată perioada ședinței îndrumându-te în cazul unor reacții adverse sau diverse probleme ce pot apărea. Spre finalul ședinței, vei observa cum presiunea din cameră va scădea treptat până când va reveni la cea normală. Se poate spune că terapia se împarte în trei etape: compresia, etapă care durează aproximativ 15 minute, apoi urmează tratamentul propriu-zis, iar timpul va fi diferit în funcție de fiecare pacient și perioada de decompresie, scăderea presiunii din încăpere, care durează aproximativ 15 minute.

Pentru ce afecțiuni este recomandată terapia hiperbară

În medicina hiperbară afecțiunile pentru care terapia este recomandată se împart în trei categorii: afecțiunile în care este neapărată nevoie să urmezi terapia, cele pentru care este recomandat să o urmezi și afecțiunile pentru care terapia este un tratament opțional. Terapia este recomandată cu strictețe pentru intoxicațiile cu monoxid de carbon, pentru inflamațiile precum cistita și prostatita, accidentele de decompresie, embolia cu gaz și infecțiile anaerobe bacteriene sau mixte. În categoria afecțiunilor pentru care este doar recomandată sunt leziunile diabetice ale piciorului, osteoradionecroză, leziuni ale țesuturilor moi induse prin radioterapie, ulcer ischemic sau refractară osteomielită cronică. Afecțiunile pentru care pacientul poate alege dacă vrea sau nu să facă terapia sunt următoarele: encefalopatie post anoxică, radionecroza laringelui, leziunea sistemului nervos central indusă de radioterapie, plăgile cutanate secundar proceselor inflamatorii, otita, insuficiența fetoplacentară, paralizie facială și altele.

Indiferent de afecțiunea pentru care vei merge la terapie, ți se vor face analize suplimentare pentru a identifica dacă suferi de vreo boală ce te-ar putea afecta în timpul terapiei.

Pentru că doctorii sunt conștienți de faptul că fiecare persoană este unică în felul său, pacienții sunt tratați la nivelul individual, cu scheme personalizate. Pentru a primi tratamentul corect, pacienții sunt analizați complet, doctorii fiind foarte atenți și luând în calcul toți factorii ce pot afecta stare de sănătate a pacientului. Analizează istoricul medical, tratamentele pe care pacientul le-a urmat în trecut, antecedentele, factorii genetici de mediu, cei emoționali, dar și regimul medical pe care pacientul îl are. Ca pacient, ești rugat să îți faci și analizele de sânge pentru că medicii vor să fie siguri de eficiența tratamentului, dar și de corectitudinea în care este tratată problema de sănătate. După toate aceste analize au existat și cazuri în care pacientul nu a urmat terapia, pentru că nu a fost compatibil cu aceasta.

Beneficiile terapiei hiperbare

Prin intermediul oxigenoterapiei hiperbare la nivelul organismului tău se vor observa următoarele beneficii, circulația sangvină va fi îmbunătățită și în plus această terapie stimulează la formarea unor noi capilare. Inflamația și toxinele vor scădea și vei observa cum îți va crește imunitatea corpului. De asemenea rata de vindecare este amplificată în cazul rănilor, a plăgilor și acest lucru va fi vizibil pentru tine dacă va fi cazul. Îmbunătățește nivelul metabolic general și stimulează producerea de celule stern. Iar în cazul în care saturația de oxigen din corpul tău nu este la valoarea potrivită prin intermediul acestei terapii vei ajunge să ai valoarea normală a saturației de oxigen.

Oxigenoterapia hiperbară s-a dezvoltat și în centrele de înfrumusețare pentru ca poate fi de un real ajutor împotriva îmbătrânirii.

Trebuie să fii foarte atent în alegerea clinicii de terapie hiperbară, să optezi pentru un centru în care procedura se execută corect, sigur, fără vreo șansă chiar și mică de iradiere și fără dureri sau alte efecte secundare.

Așadar dacă vrei să urmezi ședințe de terapie hiperbară nu trebuie decât să alegi clinica potrivită, care respectă toate aceste reguli pentru ca tu să urmezi un tratament corect, ce va fi eficient și în același timp să fii și în siguranță.

Terapia cu oxigen hiperbaric este un tratament pe care ți-l poate recomanda medicul pentru a-ți trata o anumită problemă, fiind fie un tratament de sine stătător sau poate fi însoțită de alte terapii precum ozonoterapia sau terapiile intravenoase cu vitamine. Oxigenoterapia este o procedură sigură, non-invazivă și nedureroasă, astfel că nu trebuie să îți faci griji în privința durerii. Ședințele de oxigenoterapie au un număr diferit în funcție de pacientul ce urmează terapia și de starea sa de sănătate, dar și de obiectivele terapeutice urmărite pentru fiecare pacient.

Camera hiperbară este incinta în care are loc terapia, aceasta conține oxigen pur sau aer îmbogățit cu oxigen, având o presiune de aproximativ trei ori mai mare decât cea normală. În această încăpere oxigenul poate atinge o concentrație de până la 100%. În acest mod, plămânii ajung să primească o cantitate mult mai mare de oxigen decât în condiții normale. Această creștere a saturației de oxigen în corp având ca efect vindecarea mai rapidă a organismului. Înainte de demararea procesului ca pacient vei primi un echipament special, mai exact un combinezon pe care îl vei purta în timpul ședinței. Pacienții apelează cel mai des la camera hiperbară pentru respirația grea, senzație ce poate fi catalogata ca una dintre cele mai înspăimântătoare senzații pe care o poate simți un om.

Cum era de așteptat ca orice alt medicament ce te ajută să tratezi o anumită problemă, această terapie hiperbară are și contraindicații. Contraindicațiile se pot împărți în două categorii, contraindicații absolute și contraindicații relative. În continuarea articolului te poți documenta despre acestea.

Contraindicații absolute

Fiecare medic este dator să prezinte pacientului său înainte de această procedură și partea de oxigenare hiperbară – contraindicații. Dar mai ales contraindicațiile absolute întrucât acestea sunt cele ce pun cel mai mult pacientul în pericol.

Așadar printre contraindicațiile absolute se numără pneumotoraxul netratat. Acesta reprezintă o contraindicație absolută întrucât atunci când un pacient este pus într-o cameră în care presiunea aerului suferă modificări, pneumotoraxul se poate transforma într-unul intens, ce îi poate pune viața în pericol. Astfel că pacienții ce suferă de pneumotorax ar trebui să se trateze înainte să urmeze o astfel de terapie.

Urmarea unui tratament cu diverse medicamente poate fi de asemenea o contraindicație absolută. De exemplu doxorubicina și cisplantina, medicamente care sunt folosite în chemoterapii devin toxice în timpul terapiei hiperbare. Disulfiramul este medicamentul folosit pentru a trata alcoolismul, iar acetatul de Mafenid este tratamentul ce se utilizează pentru tratarea infecțiilor provocate de arsuri. De asemenea, în timpul terapiei acestea devin toxice.

Există și alte pastile care se încadrează în categoria contraindicațiilor absolute, cum ar fi doxorubicina, însă tratamentul cu aceasta trebuie oprit cu 24 de ore înainte de a începe ședințele de terapie, în mod contrar te poți expune riscului de cardiotoxicitate.

Tratamentul cu bleomycinul în paralel cu terapia hiperbară poate duce la interstitială și fibroză, însă poți urma terapia dacă te oprești din acest tratament cu 6 luni înainte.

Contraindicații relative

Pentru că lista pentru terapia hiperbară – contraindicații relative este una mai lungă, tu în calitate de pacient vei fi nevoit să o studiezi foarte bine împreună cu medicul ce te va sfătui când vei avea nevoie.

Contraindicațiile relative sunt mai ușoare, în urma unora chiar nu apar efecte adverse, dar trebuie să le iei la cunoștință pe toate pentru a împiedica orice confuzie care ar putea să-ți creeze probleme de sănătate.

Cisplatina este un tratament ce se încadrează în categoria contraindicațiilor relative, singura problemă pe care ți-o poate crea prin urmarea acestui tratament împreună cu ședințele de terapie este inutilitatea tratamentului, întrucât terapia îi anulează efectul din organism.

Astmul este o contraindicație relativă întrucât poate provoca blocarea aerului între două foițe pleurale, dar poate provoca și barotraumatismul pulmonar.

Dacă ai implanturi va trebui să le testezi pentru a nu ceda unei presiuni ridicate. În general acestea sunt făcute pentru a rezista chiar și la presiuni de patru atmosfere. Sunt în categoria contraindicațiilor relative deoarece singurul lucru ce poate întâmpla este cedarea lor.

Sarcina este încadrată ca fiind o contraindicație relativă, chiar opțională s-ar putea spune pentru că nu s-au identificat încă reacții adverse la terapie. Însă dacă o femeie însărcinată suferă de o intoxicație cu monoxid de carbon aceasta este chiar îndrumată să realizeze terapie hiperbară.

Alte contraindicații relative sunt febra ridicată sau epilepsia întrucât acestea cresc probabilitatea ca oxigenul să devină toxic. Claustrofobia este de asemenea o contraindicație relativă, însă există și cazuri în care claustrofobia este o contraindicație absolută deoarece pacienții au boala atât de accentuată încât pot ajunge să-și facă rău singuri.

Trebuie să știi că și uzul sau dependența de nicotină și cafeină intră în această categorie de contraindicații. Cauza este faptul că acești agenți reușesc să anuleze efectul terapiei, astfel că nu are niciun un sens să le utilizezi în paralel. Alte contraindicații de care să nu uiți sunt intervențiile chirurgicale oftalmologice, antecedente de nevrită optică sau de pierdere bruscă a vederii, diabetul zaharat, sferocitoza congenitala, fistulele perilimfatice.

Recomandări

Categoriile de afecțiuni pentru care este recomandată terapia hiperbară se împart în trei mari categorii, anume, afecțiunile pentru care este recomandată cu strictețe, afecțiuni pentru care este doar recomandată și afecțiunile pentru care este opțională, la alegerea pacientului. În prima categorie sunt intoxicatiile cu monoxid de carbon, sindromul de strivire, inflamațiile precum cistita și prostatita, embolia cu gaz sau alte infecții. În următoarea categorie, în care terapia este recomandată sunt următoarele, leziunile diabetice ale piciorului, necroza, surditatea bruscă, ulcerul ischemic, refractarea osteomielită cronică, neuroblastoma. Iar în ultima categorie în care terapia hiperbară este opțională se încadrează următoarele afecțiuni, encefalopatie post anoxică, radionecroza laringelui, leziunea sistemului nervos central indusă de radioterapie, tulburări oftalmologice ischemice acute și plăgile cutanate secundar proceselor inflamatorii.

Concluzie

Terapia hiperbară este benefică și utilă pacienților ce apelează la aceasta, astfel că poți apela fără grija durerii sau a fricii de ce ți se poate întâmpla, dacă ai una dintre afecțiunile enumerate și vrei să o tratezi. Teamă nu trebuie să-ți fie pentru că medicul te va supraveghea pe tot parcursul terapiei și în plus îți va face toate analizele înainte de terapie. Vei observa doar lucruri bune în legătură cu această terapie, pe lângă faptul că îți vei vindeca afecțiunea, îți va crește imunitatea corpului, vor fi reduse toxinele din organism și îți va crește rata de vindecare în ceea ce privește leziunile sau rănile.